- din greşeală
- by (a) mistakethrough inadvertenceinadvertently.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
din greşeală
Look at other dictionaries:
greşeală — GREŞEÁLĂ, greşeli, s.f. Faptă, acţiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în … Dicționar Român
scăpa — SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr o cursă, dintr o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr un necaz, dintr o încurcătură, dintr o situaţie… … Dicționar Român
dublon — DUBLÓN, dubloni, s.m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dublón (monedă) s. m. (sil. blon), pl. dublóni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic dublón (tipogr.)… … Dicționar Român
sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… … Dicționar Român
sấnge — sînge s.m. – 1. Substanţă lichidă roşie din vene şi artere. – 2. Obîrşie. – Sînge amestecat, înv. (incest). – Mr. sîndze, megl. sǫndz, istr. sănje. lat. sanguis, *sanguem, în loc de sanguinem (Puşcariu 193; REW 7574), cf. it., port. sangue, prov … Dicționar Român
scuză — SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
culpă — CÚLPĂ, culpe, s.f. (jur.) Greşeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligaţii sau în neîndeplinirea ei; greşeală care constă în săvârşirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greşeală, vină, vinovăţie. – Din lat. culpa.… … Dicționar Român
greşi — GREŞÍ, greşesc, vb. IV. 1. intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. ♦ intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. tranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ expr.… … Dicționar Român
vină — VÍNĂ, vini, s.f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greşeală, vinovăţie; păcat; culpă. ♢ loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproşabil,… … Dicționar Român
inadvertenţă — INADVERTÉNŢĂ, inadvertenţe, s.f. Lipsă de atenţie; (concr.) greşeală făcută din neatenţie. ♦ Nepotrivire, neconcordanţă. – Din fr. inadvertance. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INADVERTÉNŢĂ s. scăpare, omisiune. (Textul conţine… … Dicționar Român
